Parfum vechi.

- ... Mm?
Murmura pe trei sferturi adormit, deschizand ochii doar datorita vocii ei infundate.
Se ridica in capul oaselor cand o vazu pe podea.
- Calyope?
Se ridica din pat aplecandu-se asupra ei si ridicand-o din genunchi.

-E ceva in neregula, gemu surd ca un animal tinandu-se de stomac. Incerca sa respire normal desii era cam greu, pe rochie ii se prelinse sange

- Sa vina dracului careva acilea!
Racni facand-o sa tresara pe camerista care trecea pe coridor, aceasta intrand repezit. Dalquiel o ridica pe Calyope pe brate, asezand-o pe pat, cu picioarele desfacute. Dupa cateva minute fu destul de clar ca nu aveau cum sa ii opreasca nasterea.

Isi musca buza strangandu-si ochii,
-Nu inteleg, ce nu e bine? Au trecut numai sapte luni..aaah

Dalquiel privii cu o grimasa stranie cum servitoarea aduce moasa. Avea inca mana stansa pe incheietura dreapta a lui Calyope.

-Dupa cateva ore-
CAzu pe perna transpirata toata cu respiratia aproape nula. Grea, intrerupta, adanca. Inchise ochii i cnercand sa se calmeze
-Dalquel...e bine, copilu` e bine? ingana speriata.

Dalquiel era in picioare langa usa, vorbind incet cu moasa. Se intoarse spre Calyope cu o figura sumbra, assezandu-se pe marginea patului.
- Mmm... Cum sa iti spun.
Gandi cu voce tare fara intonatie.
- ... L-am pierdut.

Incremenise pe pat, tacuta, privind inspre soba.
-A...incerca sa s puna ceva dar se simtea pierduta...

Ramase la fel de inexpresiv, fixandu-si genunchiul cu privirea.

Timp de cateva minute parca nu constientiza ceea ce-is pusese barbatul. DAr brusc incepu` sa tremure parca abia acum devenind constient de informatie
-E o gluma nu? rase surd, te implor zi-mi ca nu e adevarat! Ii tremura vocea, plangea..

Se intoare cu fata spre ea luna-do in brate, stramb, insa nu reusi sa spuna nimic.
- Ar fi fost fata.
Murmura in cele din urma. Ii ramasese inca fixata in memorie imaginea copilului si figura moasei cand ii daduse vestea.

Isi stranse mainile pe el respirand greu
-Iarta-ma, soptii incercand sa nu urle, ceva in ea parca murise, ceva in ea parca se rupea chiar in acel moment.

- Nu e vina ta.
O mangaie pe crestet fortandu-se sa fie controlat, cat sa poata controla bine situatia.
- O sa fie si altii.

-Trebuia sa am ma multa grija, se tangui aceasta, macar..era frumoasa? isi musca buza tremurand din toate incheeturile

- Foarte frumoasa.
Zise neputand gasi ceva mai expresiv.

-as putea..sa-i vad trupul? Murmura cu ochii inchisi, extenuatta vizibil.

- Stai aici cuminte.
Zise de data asta categoric.
- Culca-te. Te-a obosit experienta.

Isi stranse degetele pe umerii lui
-Te implor...

Se gandi cateva clipe la pruncul nedezvoltat, insangerat, rece. Inchise ochii pentru o fractiune de secunda, insa apoi o sageta cu privirea.
- Nu se poate.
Daca ar fi fost dupa el ar fi cedat in cele din urma. Insa nimeni nu pastra un cadavru. Incinerare. ar fi fost o "ameliorare" interesanta.

-Te rog vreau sa-l vad inainte sa-l incinerezi, te rog...lasa-ma s-o vad...isi ridica ochii plini de lacrimi

- ..... Stai aici. Nu te duci nicaieri, bine? Ma duc sa vad ce se poate face.
Se ridica, dandu-i drumul.

Se dezechilibra cazand pe spate, pe pat
"Aah' isi musca buza si ofta
"De ce pruncul? N0avea nici o vina" isi stranse mainile pe piept incepand sa planga.

- dupa aproape jumatate de ora -
Intra din nou in camera privind-o inexpresiv.
- Prea tarziu.
Isi tinea mainile agatate cu degetele aratatoare si mijlocii de marginea tunicii, pentru a nu isi misca nevrotic degetele.

Ii se taie respiratia
-Nu e drept..rostii inainte de-asi inchide ochii

Simtii stomacul arzandu-l, reflectandu-i starea controlata cu grija. Se aseza incet pe marginea patului, fixand podeaua cu privirea. Era o veste ciudata.